Dunarea , dragostea mea . Pescuind prima oara la Dunare - partea 1
autor : Cosmin Drignei (Misgurnus)

A doua, a treia iesire pe Dunare... singur, doar la prima il avusesem ca tovaras pe Fane tiganu',"omul de servici" de la liceu...pacat ca era tigan, era cu mult peste multi romani...eram intr-a 11-a, era septembrie...o vara intarziata, stiu ca eram in short si tricou si-mi era cald...


Dunarea era pentru mine o enigma(poate inca mai este), da' ceva incepuse sa ma atraga acolo, desi imi era mult mai comod sa merg pe canal si sa prind pe saturate bibani la pestisor(pe-astia ii prindea oricine stia sa agate o boarta vie in carlig), rosioare la cocolos de mamaliga la doua palme adancime, batca sau babusti un pic mai sus de fund, sau daca aveam rabdare niste carasi hotomani sariti de juma' de kil in locuri - credeam eu - doar de mine stiute...

Asa ca inarmat cu Daiwa telescopica "de trei saizeci" (pe care nu-mi vine sa cred ca o mai am si o folosesc si azi la fiecare partida) si cu Germina indestructibila la care am renuntat de bunavoie, m-am oprit in locul cel mai batut de pescari(care era de cele mai multe ori pustiu, atat de mult pescuiau atunci pe Dunare) si anume la Silvestru...aici se intalnesc apele canalelor de desecare cu Dunarea...apa limpede, dar amestecata cu alge si ierburi rupte de pompe, se pierdea in apa un pic mierlie, dar scazuta a Dunarii. N-am dat ""in gura", am dat un pic mai sus...vreo 20 de metri.

Aveam de acasa momeli ca pe canal: rame si mamaliga...Nu stiu de ce in perioada aia foarte rar se prindea la mamaliga, chiar si crapul intra la buchet de rame... in sfarsit...Dupa chinuri indelungate de a face monturile sa stea cat de cat departe de mal (folosind niste plumbi care nu cred ca aveau mai mult de 30 de grame), am avut trasaturi finalizate cu scoaterea la lumina a unui fusar - asta mi-l amintesc clar, a vreo doi ciortanei si a unui somotei de gradinita...eram fericit, era altceva! erau alte specii!

Dar ceva "ma stresa"...in gura paraului, fierbea apa...Am dat cu mamaliga si nimic, imi sareau peste fire , chiar deasupra monturilor, adancimea nu era mai mare de 1m... Pana am vazut dorsala...noroc ca citeam reviste, eram ca un burete...am stiut , sau macar am baniut ca sunt AVATI...stateam in picioare si sareau la 3 metri de mine...eu dotare artificiale ... canci, dadeam la stationar.

Da' nu-mi venea sa ma resemnez...stiam cate ceva (teoretic) despre pescuitul avatului...asa ca am luat un carlig "de-ala alb cu tija lunga" , i-am infasurat foita de plumb pe tija si am pus 2 rame ...si da-i jigging...dupa doua lanseuri aveam in carlig doar capetele la rame am pus altele si...si...l-am luat! n-avea mai mult de 300 de grame, dar ma uitam la el ca vitelu' la poarta noua...era primul meu avat...

Bine ca nu daduse unul din ai mari, poate imi rupea si nu mai plecam pana seara de acolo... cam asa a fost inceputul...cam asa, ca defapt inceputul a fost prima iesire cand i-a rupt lu' nea Fane firul de 40 de la varf...

Dunarea , dragostea mea . Primul avat pescuit la Dunare - partea 2
Dunarea , dragostea mea . Pescuind vaduvite printre duzi si salcii - partea 3
Dunarea , dragostea mea . Amurul de 11 kg, vaduvite si somotei - partea 4