Prima stiuca pescuita - Din arhiva unui pescar "pierde vara"
autor : Cosmin Drignei (Misgurnus)

Tot din arhiva unui pescar "pierde vara" :


De fapt o marlita, dar ca specie tot stiuca a fost...Pescuiam pe canalul rudarilor, un canal de desecare din fosta lunca inundabila a Dunarii, canal care m-a invatat multe la vremea aia, un ecosistem superb, tipul de canal cu vegetatie care ingreuna pescuitul la maxim, cu apa extrem de limpede desi avea albia maloasa, cu apa extrem de rece.

Carasul de exemplu se "activa" tarziu, am prins unul o singura data, foarte devreme , pe 17 mai!!! Un exemplar record, chiar...deobicei in iulie era perioada "optima", probabil pentru ca existau izvoare proprii ale canalului...

Si pentru ca-mi place sa ma pierd in detalii, mai spun ca predomina babusca si rosioara, apoi mai era era bibanul("urati" bibani, negri si cocosati), apoi linul si carasul (dar ce carasi...cum puteau sa lupte...), stiuca ce din pacate nu prea ma pasiona la vremea aia in asemenea masura sa o caut numai pe ea....era cam tipul de apa care-mi trezea acelasi sentiment de liniste pe care mi-l trezeste acum urmarirea vechii serii "A Passion for Angling"...

Din motive pe care nu mi le explic nici acum, canalul avea niste ciudatenii: crapul lipsea cu desavarsire(desi cu multi ani in urma existau acolo "purcei" destul de mari - asta din relatarile unor pierde-vara mai batrani), platica nu existase niciodata si nici batca, nu exista picior de rac, scoici erau... dar foarte putine , la fel salau nu exista dar asta e explicabil cred, din cauza structurii albiei.

Aaaaa ...si era mult tipar...si daca aveai noroc mai luai si cate o caracuda...si lipitori la greu, n-aveai tupeu' sa bagi pestii intr-un juvelnic cu plasa rara...testoase - grupa mare...pasari de apa...bizami...ERA UN PARADIS! Si mai ales, erau putini pescari pe el, pentru ca majoritatea se duceau pe alt canal, la "Cezero", mult mai usor de abordat, cu mai putine toane, mai umbrit, mai confortabil, mai accesibil...

Despre ce vorbeam? a, da...prima...marlita...
Dadeam la babusca...intr-o "rascruce", langa un pod...si la rosioara...localnicii le ziceau rosioare la ambele specii...erau atat de multe, apa era atat de limpede incat pluta era pusa doar asa, ca o masura de sigurantasi de...portanta...era ca la "underwater", trebuia doar sa dau deasupra mamaligii aruncate in apa si sa urmaresc pestele cum se indreapta spre bobitza de mamaliga mare cat varful chibritului...erau mii de pesti, dar tot trebuia sa respect "fineturile" babustii in apa aia limpede...

Si cum ma distram eu asa, cu stilul vezi-si-prinde, la doua palme sub suprafata, o marlita statea si se uita la mine...DACA VA SPUN ca se uita la mine ...se uita la mine, ce mai eu ma uit la ea, ea la mine.

Nu mai prinsesem stiuca...citisem si auzisem ca taie firul...era prea tupeista, trebuia s-o prind...dar cum? pai simplu: aveam un minciog de prins pestisori! nu va ganditi ca i-am dat cu minciogu-n cap la 5 m de mal, ca nu-mi statea in caracter...dar ma puteam folosi de el!!! ideea din capu' meu de pustan parea o tampenie, de fapt este o tampenie, da' asa am prins-o...cum? pai am agatat in ambele calige(respectiv montura de babusca - fir 0,14 , atunci dadeam cu 2 carlige) o bucata dintr-o babusca mai "anemica"...i-o pun la bot si ea "hap"!

Trag incet si ii da drumul... cobor cu minciogul incet, pasind ca o barza...ca un cameleon...ea se uita inca la mine...minciogul e deja in apa...iar ii arat "minciunica", undeva intre ea si minciog...vine spre ea cu incredere...trag mai aproape...mai e 1 m pana la minciog...o urmareste...o inhata!!! e deasupra minciogului!!! e oarba de furie! dar...minciogul se ridica .

Iote ca te-am pacalit si fara carlig ! Asta a fost prima mea stiuca, prinsa fara sa fie intepata...o singura data am mai reusit o performanta asemanatoare, fara sa vreau, cu un caras neintepat da' prins, la undita si fara minciog...astea au fost demult, da' parca au fost ieri...

De acelasi autor :

Dunarea , dragostea mea . Pescuind prima oara la Dunare - partea 1
Dunarea , dragostea mea . Primul avat pescuit la Dunare - partea 2
Dunarea , dragostea mea . Pescuind vaduvite printre duzi si salcii - partea 3
Dunarea , dragostea mea . Amurul de 11 kg, vaduvite si somotei - partea 4